In memoriam academician Eugen Simion

EUGEN SIMION

25 mai 1933 – 18 octombrie 2022

Fundația Națională Pentru Știință și Artă (FNSA) anunță cu tristețe plecarea dintre noi a Președintelui ei, academicianul Eugen Simion. Un om învățat, un carturar dotat cu o memorie prodigioasă, un înțelept, acad. Eugen Simion a fost Președinte FNSA – de la înființare, vicepreședinte (4 ani) apoi președinte al Academiei Române pentru 8 ani (1998-2006). Și-a folosit toata energia in serviciul Academiei Romane, făcându-și o obligație de onoare din protejarea membrilor și imaginii acestei instituții unice.

O mare personalitate a culturii noastre, Eugen Simion și-a dăruit întreaga existență, operelor sale (cărora le-a dat, după propria-i afirmație, „tot ce avea mai bun în el”) si promovării literaturii române slujind-o exemplar ca scriitor, critic și istoric literar, memorialist, profesor universitar (50 de ani), teoretician, eseist, și cercetător. Toate aceste contribuții majore se regăsesc consistent în multiplele fațete ale personalității sale.

La fel de prodigioase au fost reușitele Profesorului Eugen Simion din cadrul FNSA. Cu o intuiție care n-a dat greș, în urma cu 20 de ani a lansat vastul proiect Să gândim Europa (Penser l’Europe”). Profesorul Eugen Simion a considerat că datoria intelectualilor de frunte ai acestei țări este să mediteze la mersul României către Europa. In complicitate cu eminentul și prețuitul lui prieten, Prof. Thierry de Montbrial, a organizat la București un Seminar consacrat dezbaterilor cu privire la marile probleme ale prezentului și provocările Europei de mâine. Ei au atras in acest proiect o pleiada de intelectuali din Academiile și Universitățile Europene și nu numai. Seminarul Penser l’Europe a fost scena unor discuții ample asupra problemelor Europei din secolul trecut si până în secolul nostru. Temele alese de Eugen Simion și Thierry de Montbrial erau vaste, cuprinzând probleme de la morală la metafizică, teme de reflecție și de dialog asupra viitorului Europei. Academicianul Eugen Simion era sufletul acestor Seminarii. Timp de 18 ani, în Academia Română, și a 19-a oară online (din cauza pandemiei), Penser l’Europe” a fost, prin larga participare internațională și prin prestigiul personalităților invitate, unul dintre cele mai importante evenimente academice ale anului. Din aceasta tradiție s-a născut ceea ce au numit prietenii europeni ai Fundației „Clubul de la București”. Întâlnirea anuală a Clubului a reunit academicieni și mari cărturari precum Thierry de Montbrial (Franța), Jaime Gil Aluja (Spania), Geronimo Moscardo (Brazilia), Jacques de Decker (Belgia), Jean Askenasy (Israel), Radivoje Konstantinovic (Serbia), Mohamed Laichoubi (Algeria), Mihai Metzeltin (Austria), Joaquim Gironella Coll (Spania), Serge Fauchereau și Virgil Tănase (Franța), Gisele Vanhese (Italia), iar dintre personalitățile marcante ale Academiei Române și ale României amintim pe Acad. Ioan-Aurel Pop, Monseniorul Ioan Robu, Acad. Răzvan Theodorescu, Acad. Alexandru Zub, Prof. Petre Roman, Acad. Bogdan Simionescu, Acad. Cristian Hera, Prof. Valeriu Ioan Franc, scriitorii Mihai Ispirescu, Angela Martin și alții.

O alta misiune pe care si-a asumat-o Acad. Eugen Simion a fost aceea de a apăra valorile creatoare ale lumii românești. Monografia E. Lovinescu Scepticul mântuit (1971), teza lui de doctorat, reprezintă cea mai notabilă contribuție la procesul de revalorizare a modernismului teoretic și literar românesc. Autorul excelentei „istorii”, Scriitori români de azi (IV vol., 1974-1989), consacrată literaturii române postbelice poate fi numit, fără a greși, criticul generației șaizeciste, din care făcea parte, atât ca membru, cât și în calitatea de spiritus rector al ei. Numeroase alte studii și monografii critice, referitoare la Marin Preda la Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, la Mircea Eliade, Eugen Ionescu ori Emil Cioran, ale căror opere le admira, exemplifică profundul său devotament față de aceste personalități ale scrisului românesc, intrate în circuitul valoric internațional. 

Vigilent față de nedreptățile aruncate asupra unora dintre marii scriitori, fire dreaptă și demnă, Profesorul a fost, în tot acest timp un aprig avocat al dreptății și apărător al celor care – de multe ori – nu se mai puteau apăra: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Marin Preda, Fănuș Neagu. O recunoaștere deosebită o avea pentru Augustin Buzura și Nicolae Breban.

Visul lui Constantin Noica, de a publica integral manuscrisele eminesciene din „lada de zestre” pe care Titu Maiorescu o încredințase Bibliotecii Academiei Române, a fost dus la îndeplinire de Acad. Eugen Simion, care a decis că acest vis trebuie realizat. Îndeplinind o dorință testamentară (din scrisoarea prin care Constantin Noica i-a adresat-o cu ani în urmă), Acad. Eugen Simion n-a pregetat nicio clipă, împotriva vicisitudinilor de tot felul, s-o ducă la îndeplinire. A luptat cu stoicism și l-a îndeplinit! A condus editarea integrală, în facsimil a Caietelor Eminescu, în condiții tehnice excepționale, în 38 volume care au acoperit un mare gol din cultura românească. Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Constantin Noica și Eugen Simion sunt punctele cardinale ale demersului dus la bun sfârșit, acela de a ni-l reda pe Eminescu tuturor românilor.   

Dintr-un sentiment de mare responsabilitate față de națiunea în care s-a născut și față de cultura romană, Acad. Eugen Simion a inițiat un proiect grandios de publicare a unor ediții critice consacrate   scriitoriilor reprezentativi ai literaturii naționale. Apărute sub egida FNSA și a Academiei Române, colecția „Opere fundamentale” (format Pléiade) a intrat în atenția publicului iubitor de literatură în anul 2000, până în prezent fiind editate 350 de volume.

În toată existența sa, Acad. Eugen Simion a cutezat să fie un apărător al zestrei culturale naționale și un protector al avuțiilor intelectuale ale neamului pe care îl iubea. N-a fost indiferent la problemele grave, uneori deosebit de grave, cu care s-a confruntat țara noastră, luând o poziție critică, de câte ori i s-a ivit posibiltatea, împotriva atitudinii greșite față de cultură, de știință și de învățământul românesc a guvernanților, domenii în care experiența sa ar fi fost de un real folos. Și-a îndeplinit cu înaltă conștiință această datorie, folosindu-și gândirea înțeleaptă și „vocea” clară, dar, cum se știe din învățămintele istoriei, profeții nu sunt auziți în țara lor.  

Meritele deosebite i-au fost recunoscute de numeroase foruri științifice și culturale prestigioase precum Academia de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa, Academia din Atena, Academia Regală Europeană a Doctorilor din Barcelona (Spania), Academia de Ştiinţe din Moldova, Academia Europaea (Londra), Academia de Ştiinţă şi Artă din Serbia. De asemenea, a primit numeroase distincții între care Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare cruce”; Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de Ofiţer; Ordinul brazilian „Crucea Sudului”; Medalia de aur oferită de Preşedintele Republicii Serbia.

România, Academia Română, Institutul G. Călinescu, Fundația Națională pentru Știintă și Artă și întreaga societate românească au pierdut pe unul dintre cei mai distinși fii ai săi, au rămas mai sărace, dar s-au îmbogățit cu o prețioasă moștenire.

Fundația Națională pentru Știință și Artă
21 octombrie 2022