La început de drum - Eugen Simion

Prima pagina » 

O nouă fundaţie îşi deschide, azi, porţile: Fundaţia Naţională pentru Ştiintă şi Artă. Unii se vor întreba, cu scepticism, poate, dacă pe lânga miile de asociaţii şi fundaţii mai mult sau mai puţin culturale existente în românia post- revoluţionară, mai este nevoie de încă una care să unească ştiinta cu arta. Noi credem că da, este nevoie de o Fundaţie nouă, cu o deschidere  largă - naţională şi internaţională - şi cu un program care să adune în acelaşi spaţiu intelectual pe cei care se disting în sfera umanioarelor cu cei care vin din domeniul ştiinţelor exacte. Este posibilă aceasta întâlnire şi conlucrare? Este nu numai posibilă, dar, acum la începutul mileniului III, este chiar necesară. Viaţa modernă şi post-modernă este construită după principiul vaselor comunicante. 

Filosoful nu mai poate face abstracţie, în speculaţiile sale, de cuceririle biologiei sau ale fizicii moderne şi chiar teologia modernă, zic unii învăţaţi, asociază acum hermeneutica tradiţională cu descoperirile fizicii cuantice. Sigur este că, azi, ştiinţa este o formă esenţială a culturii şi ca sintagmă, încă frecventă, stiinţa şi cultura tinde sa fie resimţită ca o tautologie… În societatea informaţională în care lumea postmodernă se pregateşte să intre, „Ştiinţele tari” (cum am remarcat deunăzi că li se spune în limbajul comunităţii europene) nu mai pot ignora ceea ce am putea numi dimensiunea umanismului contemporan şi, încă o dată, umanioarele („ştiinţele moi”- în nomenclatura deja citată) îşi caută puncte de sprijin în teritoriile care până acum păreau a fi completamente ostile…

I-am ascultat vorbind, cu câtva timp în urmă, pe doi eminenţi oameni de ştiintă, laureaţi ai Premiului nobel, George e. Palade şi Ilya Prigogine, despre disciplinele lor şi despre condiţia cercetătorului actual. Am rămas uimit să aflu că, fiecare în felul său, ajungea la metafizică şi nu concepea actul cercetării ca atare fără dimensiunea culturalului (umanismului). Ilya Prigogine a fost, dealtfel, doctor în filosofie (mai exact: şi în filosofie), iar românul George e. Palade, Preşedintele de onoare al Fundaţiei noastre, a vorbit în chip admirabil despre valorile artei şi despre formaţia cercetătorului de performanţă într-o lume în care, indivizii sunt condamnaţi să comunice între ei...

Pornim, dar, în această alianţă şi cu un program care încearcă, între altele, să sprijine cercetarea fundamentală prin grant-uri competitive individuale sau de grup, să acorde burse de specializare în ţară şi străinătate (inclusiv burse pentru tinerii din alte ţări care vor să studieze în românia), să editeze reviste şi cărţi, să organizeze colocvii şi să pregătească studii conjuncturale, în fine, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă intenţionează să joace în viaţa culturală românească actuală rolul pe care l-au avut Fundaţiile regale conduse de neuitatul Alexandru Rosetti în epoca interbelică. Rol de promotor şi stabilizator al valorilor intelectuale şi morale româneşti. Noua Fundaţie îşi va desfăşura programul sub auspiciile academiei române şi tinde să adune în jurul ei pe toţi aceia care au convingerea fermă că, aşa cum scria cu 160 de ani în urma tânarul Mihail Kogălniceanu - "un popor în care trebuinţele intelectuale se dezvelesc se face o naţie mare; dimpotrivă, acela la care aceste trebuinţe se înăbuşesc se face o naţie brută, se îndobitoceşte şi se întoarce la starea sa cea sălbatică".